Un sfat de mare angajament, si adanc insurubat in constiinta cooperativa de consum. Se imprieteneste bine cu “Nu lasa pe maine ce poti face azi” sau chiar cu “Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Abordari mai putin pretentioase l-ar putea asimila expresiei “Ce-i in mana nu-i minciuna”, dar as putea fi acuzat ca ma indepartez de la subiect, sau poate as deveni popular pe nedrept, prin asociere libera cu un anumit nivel al libidoului, sau manipularea vreunui arhetip al colectivului inconstient. Este vorba doar de programare lingvistica, adica cea mai precisa chirurgie mentala. Iar asta suna suficient de pretentios pentru a nu se complace in vulgar, cu exceptia cazului in care vrea sa vanda un produs si pune langa el ceva frumos ochiului. Care uita sa mai clipeasca, si viseaza deschis la clipa in care va pune mana pe obiect. Ochiul tot vede iar inima nu se mai opreste din cerut. Pare o boala de inima, dar cum spuneam mai sus, este doar programare mentala, sau chirurgie lingvistica. Tot aia.

Pentru a intelege programul, utilizand mijloace disponibile omului obisnuit, este nevoie de acordarea atentiei asupra definitiilor cuvintelor din propriul vocabular. Apoi compararea sensului obtinut la prima citire cu sensul obtinut la citirea cu atentia sporita. Apoi analizat expresii de mai multe cuvinte. Dar cine are timp de astfel de prostii? Exact pe asta mizeaza si programatorii. Si iluzionistul ma face sa ma uit intr-un loc anume, si cat am clipit a mai adaugat un procent la inflatia anuala. Traim clipa fara sa stim ce s-a intamplat de fapt. Dar nu conteaza, viata merge inainte, nu-i asa?

Ca si pe axa in spirala a timpului, exista un sens in care cuvintele se leapada de toate sensurile pana ajung o singura nota muzicala, un inteles unic, un turn ce vibreaza si uneste pamantul de cer in eternitate. Iar in celalalt sens cuvintele se dilueaza, si se amesteca intre ele intr-un aluat mocirlos, din care unii tot pun la copt caramizi de lut. Pentru acelasi turn care, din nou, va trai doar o clipa.