Fie o coarda infinita de lumina pura, perfect dreapta, care pulseaza. Fiecare puls care o strabate o face sa vibreze, astfel incat orice punct pulsatoriu ar imparti dreapta de lumina in doua fantani arteziene, ce tasnesc in directii opuse. Dar sunt un numar infinit de coarde de lumina care pulseaza si vibreaza, iar cand doua sau mai multe puncte pulsatorii se ating, se produce un sunet.

Pe masura ce numarul coliziunilor dintre punctele pulsatorii creste, sunetul devine mai grav, iar materia mai densa. Atomii devin mai grei iar constiinta mai apasata de grijile gravitatiei. Numarul coardelor fiind infinit, orice coarda ajunge sa-si transmita pulsul vibratoriu catre orice alta coarda. Cantecul propriu este auzit de toate celelalte. Cantecul propriu este cantat impreuna cu toate celelalte.

Acest instrument cosmic umplut de ritmuri si sunete este sustinut de o alta Lumina, care nu vibreaza si nici nu bate tacturi pulsatorii. Doar il ofera suport spre interpretare si patrunde simultan in toate punctele pentru a-si asculta propria simfonie. Divina.