Ma consider o persoana practica si de multe ori am tinut logica de-a dreapta mea. Faptul ca un mar se desprinde de copac si se indreapta spre pamant a fost o buna bucata de vreme un fapt indubitabil. Si sunt convins ca pentru o perioada nedefinita de timp va continua sa se comporte la fel. Simturile si bunul simt vor confirma intotdeauna acest fenomen.

Dar simturile si bunul simt sunt pe de o parte relative, si intotdeauna personale. Habar nu am daca pisica dintr-o cutie mai traieste sau nu pana cand nu deschid cutia. La fel si cu merele, de ce sa extrapolez la toate merele fenomenul pe care l-am perceput eu in cateva situatii? Un alt exercitiu mental celebru cu implicatii la fel de paradoxale pentru logica practica este cel legat de copacul din padure. Daca un copac se prabuseste in padure si nu sunt in apropiere sa aud, mai produce el vreun sunet?

Genul acesta de exercitii, tratate din punct de vedere logic, vor continua sa tina logica in sah. Dar stiinta actuala a primit deja mat atunci cand “a descoperit” natura duala, unda/particula a materiei. Disecand marul, pisica sau copacul, ajungem la un moment dat sa observam doar un spatiu, in care lumina se precipita sau nu in functie de observarea constienta.

Iar cand problema a trecut din gradina logicii practice in cea a constiintei, lucrurile s-au cam oprit. Bineinteles, exista aplicatii practice ale acestei “descoperiri”, si ele continua sa ne faca viata mai confortabila. Dar nu ne-o mai explica.

Totul este deci relativ si personal, dar in raport cu ce? Cu o anumita incredere ca lucrurile se intampla intr-un anumit fel? Deci e o problema de a crede sau nu. Daca din punct de vedere stiintific totul este spatiu cu potential de manifestare in functie de cum pune problema constiinta, eu ce sa mai cred? Iar pentru a afla raspunsuri legate de constiinta in sine, nu vad unde as mai putea cauta decat in mine. Sa ma deconectez de exterior, de simturi, de realitatea in care cred atat de mult si de povestile care par logice si practice, pana la un anumit punct. Iar aceasta deconectare presupune curajul de a plonja in necunoscut. Cred ca solutia se afla in constiinta de sine, iar solutia gasita acolo functioneaza doar pentru cel care a plonjat.