Pajiste insorita cu ierburi peste genunchi. Miroase in multe feluri, iar spatiul e impregnat de miliarde de vibratii. Zumzait, fosnit, bazait, ciripit. Firele se freaca intre ele. Aripile se freaca de aer. Dar e liniste. Muzica vietii e linistitoare. Deschid bratele, inchid ochii, inspir si plonjez.

Sunt o pasare si planez intr-o urmarire de ultim moment a unei libelule ratacite in opturi largi. Aripile ei parca inoata, desi inainte erau doar sclipiri instantanee. Libelula trece razant pe langa un om in forma de cruce, dar nu mi-e frica. Ma apropii. Si plonjez din nou, in libelula.

Sunt putin derutata, locul asta nu mi-e foarte familiar. Si ma urmareste un fel de dragon cum n-am mai vazut. Dar e in regula, pare destul de lent, si doar din cand in cand aud cum bubuie din aripi. Virez brusc pe langa un fel de copac in forma de cruce. Incet, pe o parte a lui, spre varf, incep sa apara doua linii albe. Ceva se deschide, dar nu mai apuc sa-mi dau seama ce. Clar, locul asta e cam ciudat. Am plecat.

Deschid ochii si cobor bratele, iar sunetele cu care sunt obisnuit revin. Expir.