Sunt in cautarea unei idei, o idee care sa schimbe lumea. Cautarea asta e un fel de proces, o transformare. Un peste este aruncat de furtuna pe mal, intr-o balta cu apa, si initial nu-si da seama de pierderea libertatii absolute. Balta e suficient de mare cat sa mai gaseasca de mancare, sa-si depuna icrele si sa fugareasca doua-trei muste care mai pasesc sporadic pe oglinda de la suprafata. Apa se evapora incet sub soarele ce fierbe pe-ascuns, in departari, iar ploile cad rar, amagitoare. Lumea lui devine din ce in ce mai tulbure, si gura de oxigen, care pe vremuri se gasea la liber si din abundenta, o mai gaseste acum doar in gura altora, si trebuie inapoiata cu dobanda.

Balta e populata pe rand cu noi generatii, desi apa continua sa se evapore. Bancurile de odinioara s-au tot inmultit si toate invata noua meserie de rapitor. Oxigenul este atat de rarefiat incat trebuie sa dai din coada jumatate de viata pentru o bula, in care televizorul ocupa jumatate din perete. Dar cel putin poti sa-i vezi pe cei care au mostenit o bula imensa de care tin cu dintii, pe altii care se omoara intre ei pentru o musca, sau pur si simplu sa te uiti prin el la propriul vis in care castigi la loterie. Dar asta nu cred ca schimba lumea baltii. Nu face decat sa amane momentul in care poate maine, sau peste inca 3 generatii, toti pestii vor ramane pe uscat.

Dar ce fel de poveste trista mai e si asta, cu pesti care se zbat ca oamenii pe uscat? Seamana cu filmele alea cu asteroizi care se indreapta spre pamant in care uit ca in penultima secunda apare Cutarescu si declanseaza explozia salvatoare. Numai ca aici cred ca voi schimba putin, asta cu exploziile din ce in ce mai mari si mai salvatoare s-a cam banalizat. Simt ca rontaiti plictisiti din porumbul expandat si trageti zahar ars, calmi, cu paiul prin coltul gurii. Elementul surpriza in povestea mea este ca pestele se poate descurca si fara oxigenul din apa. Dar nu poate sa-si dea seama de asta decat daca sta nemiscat si respira linistit. Multi vor continua sa se zbata cu ochii in soare sau sa se ascunda in pamantul inca jilav. Dar eu zic ca este suficient macar unul, care sa respire aer, linistit. Eu?