Mi se pare haios sa stau intr-o duminica dimineata si sa ma intreb daca cititul unei carti sau o discutie pe chat este munca. Pana si Dumnezeu s-a odihnit in a 7-a zi. Oare chiar o fi fost obosit? Pe vremea cand mai dadeam din greseala pe la biserica il vedeam uneori pictat in varful tavanului, cu un triunghi pe cap. Sau poate e un tetraedru. A avut la dispozitie doar 6 muchii, apoi normal ca s-a oprit putin, sa mai reflecteze. N-ar fi exclus ca asta sa fac si eu acum, in incercarea de a-L copia. Unii ar putea crede ca asta ar fi dovada maxima de tupeu si mandrie, sau superbie cum zicea Dante. Dar ce mai inseamna atunci ca ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui? Oare si El cade in pacat, sau macar e ispitit? Cred ca s-a strecurat o greseala de interpretare.

Tot anumite religii ne invata ca un pacat adevarat trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa fie facut voit, adica constient, si nesilit de nimeni. Deci cele facute din greseala nu-s pacate. Si nici cele din instinct, ca vin de la natura. Dar si aici a intervenit un clenci. Pacatul originar. Corpul e de vina, cu dorintele lui nesabuite. Deci am un pacat originar, apoi o lista de pacate capitale, de moarte, prioritizata dupa cat de repede mori probabil, apoi restul de pacate de zi cu zi, pe care le sterge domnul parinte, in calitatea lui de specialist in astfel de socoteli. Restul se ard in iad, cu ajutorul focului vesnic, sau esti iertat cu gratie. Cam la fel cum face si presedintele, printr-un decret de gratiere, daca-l rugam frumos. Are sens, sau gresesc undeva?

Dar sa mai reflectez putin la ziua asta a saptea. Tot o interpretare a unei profetii biblice, vine si ne spune ca o zi inseamna de fapt un an, in timp desfasurat normal. Lasand la o parte considerentele astrologice legate de progresiile in viitor, se pare ca anumite etape din perioada intrauterina se mapeaza usor pe cicluri de 7 ani din viata omului.  Ciclu inseamna ca se repeta povestea, doar ca dintr-o noua perspectiva, sau interpretare. Unele teorii afirma ca in 7 ani toate celulele corpului apuca sa fie schimbate. Cicluri, in interiorul altor cicluri, roti care se invart in interiorul altor roti mai mari. Noi in jurul pamantului, apoi in jurul soarelui, in jurul centrului galaxiei, apoi habar n-avem. Pana si timpul pare un fractal, sau o holograma, in care orice parte contine povestea Intregului. Si cred ca ar fi pacat sa ne invartim in acelasi cerc, muscand din propria coada, si sa tot interpretam din greseala.