Cele mai dracoase intrebari sunt astea cu trimitere la origine, de genul: “Ce a fost mai intai, oul sau gaina?”. O intrebare nevinovata, ba chiar nobila, nascuta dintr-o dorinta permanenta de a intalni Cauza. Dracosenia se infiltreaza subtil, cu tenta lui temporala, ca si cum Cauza a fost si nu mai este printre noi. Si-a facut treaba si ne-a parasit. Dar ce a fost inainte de Big Bang? Au fost numai speculatii, tot dracoase, bazate pe ce credem ca s-a intamplat imediat dupa Big Bang. Dupa? Adica s-a terminat? Ei dracie.

Pana si cartea cartilor vine cu chestii din astea: “La inceput a fost cuvantul”. Si ea inoculeaza ideea de inceput, care a fost si s-a dus, si ne-a lasat sa ne spargem capetele cu atatea cuvinte. Nu mai intru in detalii privind verbele si timpul lor. Shakespeare a transat problema elegant. Dar intrebarea persista si nu-mi gasesc linistea. Mi-ar placea sa gasesc si eu ceva simplu si elegant, cum ar fi: „Praf de ou instant cu gust de gaina.” Torn apa calda si le am pe amandoua. Si in timp ce sorb din supa primordiala, rasare alta intrebare, asa cum a rasarit in mintea multora. De ce a fost cenzurata partea cu cocosul? Si el a trecut pe-acolo, si-a facut treaba si a plecat?

Doar ecuatii partiale care taie o felie de viata, o pun intr-o rama, si ii fac autopsia. Iar orice bucata scoasa din intreg se usuca si cade, odata cu descrierea. Intrebarile partiale nu nasc decat raspunsuri incomplete. Sau alte intrebari. Oul, gaina si cocosul se afla pe o elipsa, iar raspunsul corect la intrebarea initiala este: „Cand?”.