Toate problemele par a fi de natura optica, atat in sens propriu, cat si figurat. Schimbarea punctului sau a unghiului de vedere, cat si punerea intr-o alta lumina, modifica perceptia realitatii. Un fotograf modern, de exemplu, are in dotare cel putin un obiectiv secundar pentru situatiile in care cel principal nu surprinde o anumita distanta focala. Mircoscopul si telescopul schimba doar punctul de vedere, iar fiecare obtine o parere diferita despre aceeasi realitate. Exista fotografi care imortalizeaza probleme asa-zis marunte, cum ar fi o buburuza pe o floare, iar altii mariajul a doua galaxii, la care au fost invitate sute de miliarde de stele, acum cateva milioane de parseci. Iar parsecul este tot un unghi de vedere, dintr-o anumita secunda. Daca am lua numarul total al fotografiilor de pana acum si am considera ca au fost facute la secunda, am acoperi mai mult de 120000 de ani. Cine mai face fotografii la minut?

Dar fotografiatul este o problema secundara. Ochiul inregistreaza impulsuri la cateva milisecunde, iar persistenta acestora face ca de la 25 de cadre pe secunda in sus imaginile sa fie percepute intr-o miscare cursiva. Un flash verde de 10ms, urmat de unul rosu de aceeasi durata, apar ca o singura lumina galbena. As putea trage concluzia ca de la o anumita frecventa in sus obiectivitatea simturilor devine relativa, bazata pe persistenta informatiilor anterioare. Si cum majoritatea gandurilor sunt provocate de simturi, inseamna ca obiectivitatea va avea intotdeauna de suferit. Si va ramane agatata de ce am simtit in trecut.

Pastrez natura optica a subiectului tratat aici, si incerc sa focalizez atentia pe ceea ce anumiti oameni luminati au tot incercat sa transmita de mii de ani. Realitatea perceputa are diverse niveluri de obiectivitate, si, in functie de lentilele folosite si de frecventa pe care simturile sunt acordate, putem calatori prin nenumarate ceruri. Numarul simturilor umane inca nu a fost determinat in mod obiectiv, si nici nu cred ca va fi vreodata. Asa ca o intrebare de bun simt care persista (ramane): Realitatea este obiectiva sau subiectiva? Tot incerc sa raman obiectiv, dar cand privesc in jur, pare ca duc un fel de razboi personal, in care scopul principal este impunerea propriului punct de vedere subiectiv asupra celorlalti. Iar schimbarea propriei optici persista (ramane) in continuare ca un fel de obiectiv secundar.