N-ar fi prima data cand ma cuprinde frigul in camera asta. Au fost seri in care trageam fermoarul sacului de dormit peste doua perechi de pantaloni, bagati in sosete, infasuram o esarfa in jurul gatului, coboram marginea glugii pana la nas si inchideam ochii, asteptand sa visez marea cu sarea si soarele incins la rosu. Sunt un fel de frisoane de febra, sau poate doar manifestari ale asteptarii febrile, trepidatii nerabdatoare ale neuronilor anxiosi ce trimit impulsuri incordate prin muschi. Parca tin intre maini o mitraliera moale care impusca semnale electrice catre abdomen, ce se scurg apoi catre picioare si dispar intr-o tacere infundata. Imi amintesc din nou indicatiile: “Calmeaza-te. Relaxeaza-te. Respira usor.” Realizez faptul ca in scurtele momente de calm, dupa ce impulsul electric a trecut iar muschiul ramane inert pentru o fractiune de secunda, zona respectiva pare calda. Inca n-am adormit, asa ca incep sa ma joc balansand ritmic intre cald si rece, miscand aproape imperceptibil din picioare, alternativ, pedaland in gol ca un caine scarpinat usor intre coaste.

Stau asezat, cu picioarele usor flexate si sprijinite de marginea saltelei din fata, cu mainile impreunate ce parca apuca o mansa invizibila de elicopter dintre muschii gracilis, cand ma strabate senzatia unui motor care porneste in rateuri. Zbarnaitul unui elastic pe care il intinzi tragand usor de capete trimite furnicaturi scanteietoare sus in abdomen, iar de acolo se preling printre coaste, invaluind umerii intr-un zumzet tacut. Motorul organic porneste si arcuri de lumina incep sa se roteasca in fata mea in acelasi ritm cu incordarea imperceptibila a picioarelor. Senzatia este inedita si totusi atat de familiara, surprinzatoare dar naturala. Corpul de lumina electrizata, sustinut si alimentat de motorul organic pe care reusesc acum sa-l mentin la o turatie stabila, ma cuprinde intr-un camp de forta incredibil de blanda, regeneratoare, in timp ce toarce ca o pisica. Caldura din centrul pieptului cloceste un soare nou ce urmeaza sa se nasca.

Procesul este stabilizat si controlul preluat usor de functiile reflexe, cat de cat antrenate acum, astfel incat pot iesi usor din amorteala mentala, pentru a analiza ce s-a intamplat. Viziuni impregnate de imagini cu structuri anatomice ale insectelor, pasarilor sau animalelor se revarsa in planul constient. Motoare organice similare, alimentate cu hidrogenul produs intern si controlate de impulsuri nervoase precise, devin generatoare de corpuri de lumina. Corpuri de lumina ce invaluie si regenereaza structurile organice, pregatindu-le pentru prima calatorie catre stele.