Imi place mecanica. Am intalnit oameni la care pasiunea pentru mecanica era suficient de mare incat isi desfac masinile bucati, curata fiecare piesa, apoi asambleaza mecanismul inapoi. Iar acesta merge ca uns. Oare exista vreo metoda similara de a unge propriul ceas biologic? Nu de putine ori simtim nevoia unei revizii, iar daca aceasta intarzie, putem fi nevoiti sa schimbam cate un sub-sistem cu totul. Pompa de apa de exemplu.

Calatorim in timp, iar experientele temporale sunt uneori pline de impuritati. Si cu cat aceste calatorii sunt mai „off-road”, cu atat presiunea jetului de apa cu care desprindem noroiul de pe caroserie trebuie sa fie mai mare. Si mai sunt si filtrele care impiedica aceste impuritati sa intre intre in angrenajul interior, si care trebuie schimbate. Cum vidul absolut este doar un concept mental ce urmeaza eventual sa fie demonstrat, inseamna ca peste tot este praf, iar praful creste gradul de frecare dintre rotitele ceasului biologic. Acesta ramane incet-incet in urma, de parca se agata de trecut, pentru ca intr-o zi sa-si dea ultimul tic sau tac.

Toate mecanismele au un manual de utilizare. Cand deschid pentru prima data cutia il gasesc inauntru, si incepe cu mesaje de avertizare legate de conditiile de functionare. Temperatura, umiditate, expunerea la radiatii, protectia impotriva socurilor, etc. Dar unde este manualul de utilizare al propriului meu ceas biologic? De cand incep sa tic-tac, parintii sa-l deschida, si sa-l citeasca atenti. Sa-l pastreze cu grija si sa mi-l dea atunci cand voi fi capabil singur sa-mi port de grija ungerii mecanismului interior si exterior.

Am primit multe instructiuni, si multe din ele s-au dovedit foarte practice si de ajutor. Majoritatea pareau chiar de bun simt, de parca nici nu mai trebuia sa mi le spuna cineva. Erau firesti, naturale, usor de utilizat. Altele insa pareau contradictorii, artificiale sau impotriva firii mele. Si am ajuns sa ma intreb unde este totusi manualul meu personal de utilizare? Cel scris specific pentru mine, cel original, din fabrica, sa scrie pe el numele, semnul, stema sau blazonul meu, sa fie evident ca despre mine e vorba. Si orice instructiune din el sa aiba sens perfect.

Si l-am gasit. Este scris si in stele, din momentul in care am iesit din “cutie”.