Fericiti cei fara multa teorie muzicala, caci vor canta numai dupa ureche, sau cum le sopteste inima. Dar asta functioneaza cu brio doar atunci cand sunt singur, eventual sub dus. In momentul in care am ajuns intr-un grup de oameni lucrurile se schimba. Orice mi-ar spune mie inima sau urechea fina, in momentul in care scot pe gura alte note decat ale grupului, rosii si oua stricate incep sa vina din toate directiile. Nu prea pot sa vin eu cu piesa mea, cand ceilalti stau fixati pe alta partitura, iar la unele concerte nici nu se poate intra cu obiecte prea dure.

– Saru’mana, aveti cumva o nota fundamentala?
– Nu, doar ce se vede.

Dar aspir la umanitate, si nimic omenesc nu ar trebui sa-mi fie strain. Vreau sa stiu care e acel cantec pe placul tuturor. Care sunt acele note si cum sunt ele cantate pentru ca fiecare om sa se opreasca din treaba, sa-si ridice urechea in vant si sa inceapa si el, la unison? Acea frecventa care, pusa pe orice rana, vindeca. Inalta orice suflet si cheama la pace multimi de dobitoace.

Imi place sa cred ca e un fel de La. Un fel de A din MAMA si TATA, URAAAAAA, AAALEEELUUIAAA sau ALAAAH. Iese natural din adancul pieptului, gadila coardele vocale, rezoneaza in cutia craniana apoi inunda spatiul. Timpul se sincronizeaza cu ritmul muzicii. Si toti se ridica in picioare ca la marcarea celui mai important gol.

LAAAAAAAAAAAAAAA

De jos in sus se structureaza materia pentru a forma atomi, molecule, celule, tesuturi, organe, indivizi, familii, triburi disparate. De sus in jos sunt infuzate mental natiuni, societati, planete, sisteme solare, galaxii. Transferul acestor energii pe verticala, impune trecerea lor de la minte la suflet prin portalul gatului.

Sau, intr-o alta nota sau unghi de vedere, putem controla acest portal, si a decide constient ce tip de energie trece si in ce directie. Fiecare cuvant sau concept este impregnat de cele doua energii, si are propriul lui centru. Aruncatul cu cuvinte este un sport planetar. Sau o arta planetara. Oare o putem acorda pe acelasi LA?