Mi s-a dat sansa in viata aceasta sa experimentez doua sisteme sociale interesante. Daca in primul dintre ele s-a plecat de la ideea ca omul trebuie sa depuna efort pentru a se implini, iar acest efort a fost tradus pentru omul de rand ca trebuie sa munceasca cu spatele, in al doilea se pune accentul pe libertatea individuala, unde optiunile disponibile sunt doar cele sustinute suficient de potentialul de a produce profit. In ambele este vorba de control si putere, prin gestionarea resurselor orasului, tarii sau planetei.

Si asa am ajuns, in mod perfect legal, sa detin un titlu de proprietate asupra unei bucati de pamant, sau al unui copac, pe care pot sa-l tai in lung si-n lat. Este mai important, si perfect legal, sa fac profit decat sa sustin viata. Dar probabil va mai dura ceva timp pana sa-mi dau seama ca nu legile sunt problema, si nici sistemul social, economic sau politic. Este vorba despre mine, care consider ca e absolut normal sa fumez, sa beau alcool, sa omor animale daca musca, sa tai copaci si sa construiesc, atata vreme cat e legal. Si chiar daca nu e legal, cu suficienta indemanare gasesc o clauza de exceptie, sau fac o noua lege daca am cu ce. Pot arunca si gunoiul din mers pe geamul de la masina. Incet-incet vor exista legi pentru orice situatie si camere de luat vederi pentru orice context, dar eu voi continua sa vreau sa fac profit, sa am crestere economica, fie ea si negativa. Sa scot o dobanda ceva. Un comision. Sa speculez momentul, ca dupa aia nu se stie. Sa vad cine e mai slab decat mine si sa-i iau ciolanul. Se spune ca supravietuieste cel mai bine adaptat, nu-i asa?

Insa cel mai interesant este ca cineva trebuie sa-mi reprezinte interesele, pentru ca le cunoaste mai bine decat mine. Nutritionistul imi spune ce e bine sa mananc, preotul cum sa fiu iertat, avocatul cum sa spun adevarul iar psihologul cum sa gandesc pozitiv. Peste tot specialisti in cum sa-mi traiesc viata. Dar care vor si ei sa faca profit. Pana si dorinta mea de salvare o las in seama altcuiva, care se pricepe sa salveze orase intregi. Ma intreb insa cine le ataca. Cei care n-au fost numarati in multimea oamenilor cu bun simt, sau cu intelect de elita?

Dar oare daca ma schimb eu, si alti patru se uita la mine si se schimba si ei, as putea extrapola prin inductie matematica la tine, cel care citesti? Sau pierzi marea ocazie a spiritului viral desfasurat cu lana de aur?

Sistemul este atat de bine inradacinat in ceea ce credem despre lume incat ne bate cu ochii inchisi si asezat pe scaun. Dar cand suficient de multi oameni nu vor mai taia niciun copac, legile forestiere isi vor pierde sensul. Cand suficient de multi nu vor mai profita de pe urma aproapelui, legile proprietatii vor deveni inutile. Cine spune ca nu ajunge pentru toata lumea? Cine tine cu dintii de starea de fapt? Cand ne vom ocupa singuri de propria viata, fara s-o mai traim dupa cum spune mass-media, audienta sau majoritatea electorala nu vor mai fi masurate de nimeni. Dar pana atunci, cine controleaza resursele induce si optiunile pentru a ma putea exprima prin vot liber in fata raftului cu produse. Cat de mult sunt dispus sa renunt la resursele pe care cred ca le detin? Exact atat de mult sunt dispus sa salvez orasul, tara sau oamenii de pe planeta. Sa ma salvez pe mine de fapt. Planeta, care detine cu adevarat toate resursele, nu are nevoie de salvare. Ea are propriul mecanism de epurare, si nu se opreste sa citeasca legile omenesti si cu atat mai putin sa ne dea in judecata.