Am primit mostenire o bucata de pamant. Pamantul este foarte fertil, intr-o zona ferita de calamitati. Si am inceput sa-mi imaginez cam ce as putea cultiva pe el. Incerc sa nu ma gandesc la limitari financiare sau alt gen de resurse. In primul rand mi-ar placea sa fie verde. Mult gazon, niste braduti aliniati intr-o parte, un fir de apa sa susure linistit. Mai incolo pomi fructiferi si cateva rasaduri de flori, si bineinteles legume de tot felul. Am multi prieteni cu care as putea veni aici destul de des sa ne relaxam, sa avem grija de plante departe de vartejul dintre betoane…

Am putea construi si o casuta de lemn, cat sa putem ramane peste noapte. Sa facem un foc si sa privim stelele in timp ce cantam la chitara, fluier sau voce. Un fel de oaza protectoare in care grijile dispar. Iar dimineata sa iesim desculti in iarba, in timp ce visele inca neterminate sa se imbine cu sunetul pasarilor si insectelor trezite la viata de catre lumina ce razbate printre frunze.

Imi imaginez zile cu un cer albastru, apoi altele cu nori aproape nemiscati. Imi imaginez alte zile in care stam in pridvor in timp ce valuri se revarsa peste streasina si limpezesc din nou toata gradina. Apoi aburi care se ridica, mirosul de ozon ce se risipeste iar un caine se scutura rasucindu-se de la cap la coada.

Am prieteni la munte, am prieteni la mare, in jungla, pe dealuri, pe ape sau pe nisip. Calarim, zburam, inotam. Ingrijim flori si animale. Suntem prieteni de milioane de ani…

Dar cele mai frumoase momente sunt atunci cand privim gradina de sus, de sus de tot. De acolo de unde, din pieptul nostru, Lumina o invaluie si o protejeaza.

O puteti vedea aici.