Nu intru direct in miezul problemei, deocamdata. Am nevoie de putina actiune in preambul, cum ar fi un glonte impuscat printr-o teava indreptata spre mine, care iese cu viteza printre flacari, si se apropie. Cand ajunge cam la jumatate de metru, incep sa derulez filmul cu incetinitorul. Incep sa vad mai multe detalii, zgarieturile de pe varf, prelungite in spirala pe invelisul metalic in timp ce glontele se roteste. Mai sunt vreo cativa centimetri cand ma feresc din calea lui, il privesc dintr-o parte, apoi fac stop-cadru. Acesta este un efect special nou, de ultima generatie, ce imi permite sa ma asez relaxat intr-un scaun cu roti, sa-mi aprind o tigara, si sa analizez scena din mai multe unghiuri, in timp ce ma plimb in jurul personajului principal, glontele, care pare inghetat, cu rasuflarea oprita.

Si in loc sa cad mort in prima jumatate de secunda, imi acord timp suplimentar sa mai disec problema intr-un nou paragraf, trag fum in piept, il tin acolo, si aud coastele cum trosnesc departandu-se, in timp ce gudronul se lipeste linistit de alveole. As putea in timpul asta sa-mi fac retrospectiva celor mai importante momente din viata, cum ar fi cel de acum doua veri, cand am bagat in gura o bucatica mica de ciocolata, dar am inghitit-o prea repede, si n-am apucat sa-mi dau seama daca avea lapte sau multe procente de cacao, daca era belgiana sau bio. S-a dus pur si simplu pe gat, ca un fel de ejaculare inainte de termen. Cum a venit asa s-a si dus, nici ambalajul nu l-am pastrat. Si au mai fost niste momente, dar asta si mai demult, cand am vorbit pe messenger cu vreo 2000 de persoane, din care imi amintesc fara efort doar vreo 10. As fi putut sa aleg una, sa-i scriu o scrisoare, si sa astept cateva luni pana postalionul ar fi ajuns la destinatie, apoi inca jumatate de an pana ar fi venit vreun raspuns. Asta in cazul in care am fost inspirat in prima epistola. Asteptarea. Nesiguranta. Cat dramatism…

Dar cum as fi putut simti ce am simtit fara a face din tantar armasar? Cum as fi putut sa aflu ca are 6 picioare daca n-as fi transformat bazaitul in tropait? Daca n-as fi mancat sute de patratele de ciocolata… Trebuia sa disec problema in mod dramatic, sa o gust, pieptan, miros, mangai. Apoi sa ma ridic din scaunul cu roti, sa revin in fata glontelui, si sa dau drumul la cadru.