Multi oameni cu scaun in cap, si aflati sub presiunea de a-si vedea nevoile realizate, apeleaza la un credit. Nevoile personale, numite uneori si placeri, pot fi consistente, lichide sau chiar volatile, in functie de firea omului. Si creditele sunt de mai multe feluri. Cel bancar de exemplu este purtator de dobanda. Suna ca si cum ar fi infectat, desi dobanda in sine este inofensiva. Ea este un factor de timp. Intr-un fel, cu cat vrei placerea mai repede, sau cu cat vrei sa dureze mai mult, cu atat pretul platit este mai mare. Multi intelepti au aflat secretul din timp (evident), si au impartit nevoile personale in firesti, si nefiresti. Au observat ca pentru nevoile firesti nu trebuie un credit bancar, iar viata lor a fost mult mai linistita, si ieftina. Nevoile nefiresti sunt cele care nu sunt satisfacute, dar omul le vrea satisfacute intr-un timp cat mai scurt.

Mai exista un clenci. Un dictionar explicativ, dintr-un mileniu oarecare, defineste termenul de firesc in doua moduri: ca fiind “conform legilor naturii, din natura”, sau “care este conform asteptarilor, cum era normal sa fie”. Eu unul, daca ma uit in natura, vad ca e cat se poate de creativa, ca sa nu spun schimbatoare. Faptul ca toate vrabiile par la fel e doar o problema de atentie. Numai in mintea mea de suprafata ma astept ca toti chinezii sa fie la fel, pentru ca nu am treaba cu ei, si ii pun pe toti intr-o valiza. Procesul intelectual are nevoie de consistenta prin repetitie, si nu activeaza confortabil daca ar vorbi despre fiecare vrabie in parte, sa-i spuna pe nume, sa-i stie istoria, rudele si dramele existentiale. Vrabia. Atat. Vrabia e vrabia. Asta reprezinta asteptarea intelectuala cu atentia focalizata pe nevoile personale. Cica e firesc.

Inteleptii, cei care considerau nevoile firesti ca fiind naturale, si nu dupa asteptarile confortului intelectual, nu se grabesc nicaieri. Ei stiu ca natura crediteaza fara dobanda, comision de administrare sau returnare anticipata, fix in momentul in care este nevoie. Nerambursabil.