Calul de Sah, ce sare peste rand,
Si poarta gandurile omului, vibrand,
Se-adapa insetat din oaze ascunse ochiului, de raze
Ce ziua ard, iar noaptea visuiesc in lumea Tatalui Ceresc.

Iar apele-n oglinda, cu unde de emotii,
Se plimba-nvolburate pe marginile rotii,
In piruete lungi, cu falduri impanate de smaralde, jaduri
Tinute-n frau, si mangaiate cu o mana chiar de virgina Mama Pamanteana.

De sus vazute insa, piesele terestre,
Sau orizonturile insorite, cadrate in ferestre
Isi schimba deghizarea de la un pas la altul, cu mirarea
Unui copil ce calareste, un cal cu aripi pentru prima data, si Iubeste.