Sa redevin pentru cateva momente copil. Asta da calatorie in timp. Sa-mi amintesc cum era cand nu aveam grija zilei de maine. Cand eram curios sa aflu despre lumea in care am facut ochi, urechi, nas, gura, maini. Si sa intreb pe cei de langa mine mai tot timpul: “De ce?”

Este o calatorie simpla, deoarece copilul care eram nu a disparut nicaieri, este tot in mine. Din cand in cand ma opresc din activitatea pe care o fac si incep sa intreb “De ce?”. De ce ma aflu aici? Care mi-e pozitia corpului? Ce aud? Ce vad? Ce gust simt? De ce? Ascult raspunsurile proprii cat si pe ale celor din jur si urmaresc modul in care rezonez cu ele in interior. Cum miros? Cu ce sunt imbracat? Ce muzica ascult? Fiecare dintre aceste simturi are o frecventa specifica. Unele frecvente ma umplu de calm sau bucurie. Am o lista cu lucrurile pe care trebuie sa le fac. Cate dintre ele imi fac placere si-mi aduc bucurie? Cate dintre ele aduc bucurie, placere sau liniste celor din jur? De ce sunt lucruri care trebuie facute? Ce se intampla daca nu le fac decat pe cele care-mi plac, cele cu care rezonez? Ce am de pierdut si ce am de castigat? Hai sa incerc.

Ma uit la un caine pentru prima data. Ma uit la un copac fara sa stiu ce e un copac. Fac cunostinta pentru prima data cu experienta acestui moment. Si sunt atent la simturi. Am vreo coarda sensibila? Este vreuna care ma imbie s-o cant?

Ajung intr-un parc si urmaresc ceilalti copii. Ce isi doresc ei? Cu ce se ocupa si cu cine seamana? Pe cine imita? Experienta copilariei este una miraculoasa. In fiecare zi descopar ceva nou si ma intreb care este locul meu in aceasta experienta. Observ, incerc sa particip la cele cu care rezonez, si invat.