Considerata de unii regina stiintei, matematica a plecat probabil dintr-o nevoie de a masura obiectele care se plimba prin fata ochilor, adica spatiul, si implicit timpul. Si de a avea la indemana un instrument de stabilire a valorii cantitative. Ca orice stiinta, si matematica incearca sa explice realitatea intr-un mod obiectiv, si ajunge de multe ori la rezultate surpinzator de elegante. Nu cred ca exista un domeniu practic in care matematica sa nu aiba un cuvant de spus. Pana la urma o mana si cu inca o mana fac doua maini. Dar imaginatia evadeaza din cand in cand in spatele virgulei, si hoinareste la nesfarsit, in asa-zise erori pe care practica le rotunjeste, sau le ignora, atunci cand nu are sa-ti dea rest.

Problema de care ma lovesc a aparut inainte ca matematica sa inventeze virgula. Intai a inceput cu numerele, numite in mod ciudat naturale, apoi cu operatii simple, cum ar fi adunarea. Toata matematica pleaca de la premisa ca 1+1=2 chestie pe care nici nu ma gandesc s-o contrazic. Ceea ce ma roade, pentru ca alta treaba n-am in timpul liber, este raspunsul la intrebarea: Exista in realitate doi de 1? In mod abstract, atribui unui obiect o eticheta, sa zicem ca e mar, apoi gasesc alt obiect similar, si pun aceeasi eticheta, adica tot mar. Am o eticheta aici si una identica acolo. In total doua mere. De fapt aceeasi idee a mea despre mar, trimisa in spatiu si timp in locuri diferite, desi merele nu sunt identice in realitate. Sunt identice doar dintr-o perspectiva abstracta. Ele par identice doar pentru ca eticheta pusa de mine e aceeasi. Deci, atata vreme cat in realitate nu exista doua obiecte identice, operatia 1+1=2 este posibila, dar doar aproximeaza realitatea. In lumea ideilor abstracte este foarte practica si exacta, dar pe masa de lucru, dupa ce am desfacut axioma in bucati si le-am pus la loc, au mai ramas niste piese. In realitate exista un singur 1. Unic. Nu mai exista niciunul identic cu care sa se adune. Nu exista doua mere la fel, si nici macar doi bozoni la fel. Deci 1+1 este doar o teorie, destul de practica si aproximativa atunci cand este vorba de multimi.

Asa ca postulez, de dragul valorilor calitative, ca in realitate exista doar Unul. Si nu mai exista altul ca El.