Acesta este inceputul cu numarul 6. In momentele cand am scris propozitia anterioara nu stiam ca va ramane asa. Si nici acum nu stiu. Au mai fost inceputuri care au fost create, modificate, apoi sterse de tot pentru a face loc altuia. A fost o serie de 5 inceputuri de care m-am lepadat, si asa am ajuns la acesta. As putea sa ma intorc la primul, sa spun ca acela e cel mai sincer. Dar poate a fost doar o reactie instinctiva. Avand sinceritatea ca una dintre intentiile declarate ale acestui sir public de ganduri, marturisesc ca am pus la cale tot acest inceput pentru a sublinia modul in care calatorim in timp. Saltul intre inceputuri. Propozitia aceasta este inserata ulterior si totusi o citesti intr-o desfasurare liniara a timpului. Am calatorit amandoi diferit in timp, si totusi ne-am intersectat vibratiile ciclice in cateva puncte comune.

As putea sa-mi imaginez intentionat ca vei mai citi unele dintre urmatoarele mele ganduri ce vor fi postate aici, si vom mai rezona din nou. In felul acesta am calatorit iar in timp, de aceasta data in viitor, iar daca ai citit pana aici inseamna ca am mai gasit deja niste puncte ale calatoriei comune.

Timpul este si de aceasta data un pretext. Un pretext pentru o calatorie interioara in care lumina constiintei decide care inceput e mai bun.

Focusati pe sirul gandurilor, ajungem uneori sa luminam structuri de oglinzi paralele, in care ne surprindem aratand cu degetul. In momentul respectiv, lasand mana jos, refacem drumul parcurs de la ultima bifurcatie cu inca una dintre lectiile timpului invatate. Toate lectiile timpului ne invata despre infinit, unicul creator.

La inceput a fost un sunet, infasurat intr-o spirala infinita. Atentia coboara pe firul luminos spiralat si il desface in trei note fundamentale, apoi in serii de cate sase. Odata cu trecerea timpului, ele ajung la o oarecare echidistanta, fiecare puls impartindu-le prin du-te-vino in douasprezece. Sase perechi de vectori complementari ce trag de punctul din centrul cercului.

A saptea nota trezeste realizarea interioara a unei structuri. Mintea copilului ce se recunoaste in manifestarile parintelui. Vine sa aminteasca de inchiderea ciclului, de o noua octava, si stabilizeaza punctul din centru, care incepe sa rezoneze cu toate celelalte centre, profetind despre amintirea de sine. Despre intoarcerea acasa. De unde va pleca din nou, pentru a asculta o noua simfonie divina.

Din punctul originar al sunetului initial am coborat spirala galactica pana spre periferie. El este trecutul nostru la care vrem sa ajungem de fapt intr-un viitor cat mai inundat de lumina. Amintirea sunetului originar este de fapt viitoarea intoarcere la origini.

Nu te lasa amagit de timp. Eu scriu acum, iar tu citesti tot acum. Petrecem acest timp impreuna, intr-o rezonanta armonica a luminii ce canta prin noi. Iar cand rezonam, suntem acelasi sunet.